SFÂNTUL MUCENIC DIMITRIE - ZIUA SOROACELOR

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR



Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor .

SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR



SFANTUL Dimitrie s–a nascut la Tesalonic (Grecia) in secolul al 3-lea si a fost crescut în credinta crestina de tatal sau, om de vaza al orasului. Urmând acestuia în slujba, propovaduia crestinismul, atragdan mania imparatului Romei, Maximilian. Acesta l-a pus sa jertfeasca zeilor, dar el, refuzand si marturisind pe Hristos, a fost întemnitat. Alaturi de alti crestini, a fost ucis cu sulite la un spectacol dat de împarat. Peste ani, când i s–au aflat moastele, din acestea izvora mir binemirositor, care a vindecat multi suferinzi. Si astazi merg zilnic credinciosi la biserica sa din Tesalonic, pentru a–l cinsti si a–i cere ajutorul.

SÂMEDRU (ZIUA SOROACELOR)



“Sâmedru” se numeste popular ziua sarbatorii crestine a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Împreuna cu Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), Sâmedru împarte anul pastoral în doua anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie pana la 26 octombrie, având ca mijloc al timpului data de 20 iulie (Sântilie); iarna, între 26 octombrie si 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarna).

În opozitie cu Sângiorzul, care “încuie” iarna si înfrunzeste codrul, Sâmedru “încuie” vara si desfrunzeste codrul. În traditia populara, exista credinta ca Sâmedru umbla pe pamânt însotit de Sângiorz, cu care facuse un legamânt: unul sa înfrunzeasca codrul, iar celalalt sa–l desfrunzeasca. Sarbatoare cunoscuta mai ales în mediile pastorale, Sâmedru este prefatata de ajun, când se aprind focurile rituale, si de Mosii de Sâmedru, pomeniti în sâmbata de dinaintea sarbatorii, la care se aduc ofrande pentru cei morti.


De aceasta zi se leaga o serie de acte rituale (de purificare, de fertilitate), de practici de pomenire si de îmbunare a sufletelor celor morti care paraseau, la aceasta data mormintele, de pronosticuri pentru iarna ce urmeaza, de activitati social–economice (ziua când se încheiau vechile întelegeri cu ciobanii).

Sâmedru zi se mai numeste si Ziua Soroacelor, pentru ca în aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere si alte întelegeri încheiate cu sase luni în urma, la Sângiorz (23 apr.) si se încheiau noi învoieli.

În ajun de Sfântul Dumitru, are loc, în fiecare an, o sarbatoare numita ”Focul lui Sîmedru”. Satenii aprind focuri mari si se aduna în jurul lor, sarbatorind sfîrsitul anului agricol. Iata care este obiceiul stramosesc al acestei saptamîni, asa cum a fost el pastrat:

“Femeia sa fiarba de joi porumb rîsnit în lapte si unt si sa împarta pasatul împreuna cu colacii de grîu, pregatiti pentru Mosii de Toamna. Totodata, vineri, împreuna cu feciorul, pregateste Focul lui Sâmedru; taie un brad verde din padure si cladeste în jurul lui un rug de cetini uscate; adu paie si lemne destule, sa se faca flacara înalta si mult jar cu scîntei. Petrece noaptea în jurul Focului lui Sâmedru, în joaca si chiuituri, sariti cu totii peste vîlvataie, apoi zdrobiti taciunii prin gradina si prin livada, pentru rod bogat în anul ce vine.

Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; încheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sâmbata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte învoieli si încheie altele, cu adalmasuri si veselie - arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plateste de doua ori.



Dupa Sf. Dumitru, duminica e ziua Cuv. Dimitrie cel Nou, fratîne-sau, bun de leac. Acum fierb vinurile, deci sa umbli cu grija în pivnita; aseaza pomele si legumele pe gratare si în nisip pentru erna. Termina strânsul sîmburilor de pome; semena sîmburi pietrosi; stramuta pomii tineri în livada. Grabeste-te cu ce mai ai de gînd anul asta pentru casa cea noua, a lui Constantin, cînd se va însura, dupa oaste. Mergi si la primarie, vezi în registre sa înscrie pogoanele ce-ai cumparat peste deal, pentru zestrea Anisoarei“.

(din arhiva Institutului de Etnografie si Folclor C. Brailoiu)

OBICEIURI SI TRADITII DE SF. DUMITRU

Sfantul Dumitru este considerat patronul pastorilor. Este stapan peste iarna care vine. Daca jumatate din an stapaneste Sf. Gheorghe, cealalta jumatate este stapanita de el. Este ziua soroacelor pentru slujbe si diverse inchirieri, incheiate de Sangiorz. Noile invoieli aduc prilejuri de aldamasuri si de veselie. Originea pastorala a obiceiului este dovedita atat de durata de sase luni a intelegerilor, cat si de cunoscuta zicala: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii";



Intra caldura in pamant si Gerila incepe a-si arata coltii;

Mosii de toamna (Ajunul lui Samedru): se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza. In unele locuri, oamenii fac in ajun foc; se aduce un brad mare caruia i se da foc. Femeile impart nuci, paine, mere, covrigi; In acelasi sat se fac mai multe focuri. Fiecare duce acasa un taciune pe care il arunca in livada;

Dumitru Basarabov este Filip Schiopul. Se spune ca a calcat un pui si, pentru o asemenea gresala, si-a pedepsit piciorul vinovat sa suporte numai el greutatea trupului timp de un an;

Cainii lui Sumedru sunt lupii Sf. Dumitru. Ei se tin spre a fi feriti de lupi si ca oile sa fete bine;

Se tocmesc din nou servitorii pe la diversele trebi boieresti si se strica stanele;

Se tunde coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos;

Celui ce va pazi aceasta sarbatoare ii vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor sau oamenii vor fi feriti de boli;

De Sfantul Dumitru nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi;

Daca la Samadru este vreme aspra, iarna va fi buna, altii spun ca de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa;

Ciobanii care vor sa afle cum va fi iarna isi astern dulama in mijlocul oilor si se uita sa vada ce fel de oaie se va culca pe dansa. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna; dimpotriva, daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. De asemenea, daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, daca ploua sau daca ninge, iarna va fi aspra, cu zapezi grele;

Ciobanii pandesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea;daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.
De la :

lauramoise73