MOTTO :

A iubi înseamnă a primi o frântură de rai.
- Karen Sunde -

Pentru cea mai de preţ minune a lumii...FEMEIA !



Bine ai venit la " FEMEI ÎN ROZ " ! - blogul dedicat femeilor românce de pretutindeni.


Creat ca o provocare împotriva răului pe care îl poate face cuvântul "imposibil" , proiectul
" FEMEI ÎN ROZ " este gândit în mod special ca un nou concept în lupta pentru sănătatea femeii, a eradicării cancerului mamar , cumplita boală ce afectează 1 din 8 femei.


Numele meu este Dan Duduman şi încerc mai întâi să-ţi fiu o umilă gazdă - ce-ţi doreşte multă sănătate ! - iar mai apoi, un mic ghid printr-o multitudine de informaţii şi site-uri, ce-ţi pot folosi în viaţa ta de zi cu zi.


Şi cum prin viaţa fiecărei femei , Dumnezeu dăruieşte VIAŢĂ lumii , vreau din suflet să-ţi reamintesc că
eşti UNICĂ şi deosebit de IMPORTANTĂ pentru toţi cei dragi inimii tale.


Este nesemnificativ faptul că nu te cunosc , dar
este ESENŢIAL faptul că vrei să ştii că eşti bine.

Un control medical de rutină îţi va aduce liniştea de care ai atîta nevoie de fiecare dată , de aceea :



TE ROG SĂ MERGI LA CONTROL !

NUMAI AŞA AFLI CĂ EŞTI BINE!

Îţi mulţumesc pentru vizită...



... şi îţi doresc să ai parte de o navigare placută, dar mai ales utilă, prin paginile acestui blog.

Dacă îţi place ce găseşti aici , iar tu deţii şi alte informaţii pe aceeaşi temă, gânduri proprii , citate sau orice altceva pe care doreşti să le faci cunoscute, scrie-mi cu încredere la adresa de e-mail: Frumusete.Regala@gmail.com


Promit că în cel mai scurt timp posibil , ele vor fi la loc de frunte la "FEMEI ÎN ROZ" !


Cu stimă ,

Dan Duduman

Coordonatorul programului „Profit Permanent”



CE TREBUIE SĂ ŞTII DESPRE ECOGRAFIA MAMARA ?

Este o metodă non-invazivă de analiză a sânului cu ajutorul ultrasunetelor, singura relevantă pentru femeile cu vîrstă sub 35 de ani, la care ţesutul glandular mamar este prea dens pentru a putea obţine rezultate concludente despre sănătatea sânilor cu ajutorul mamografiei.

CÂT DUREAZĂ? DOARE?

Ecografia mamară durează aproximativ 5-10 minute, nu doare deloc şi poate fi realizată la cererea ta, fără a avea nevoie de trimitere de la medic, în orice clinică medicală dotată cu un ecograf mamar.

Varianta cea mai sigură este ca ecografia să fie însoţită de un examen clinic efectuat de medic, iar dacă ai peste 40 de ani, de o mamografie.


Tehnica examinării ecografice este facilă şi se realizează cu un aparat modern de radioterapie de suprafaţă TOPEX , prin intermediul unei sonde pe care se aplică un gel special.

Se examinează toată suprafaţa sînului, inclusiv regiunile axilare.

Eventualele modificări sunt înregistrate fie pe o hîrtie specială (fotografie) fie pe un CD, astfel încît la o examinare ulterioară să existe posibilitatea comparării rezultatelor în timp.

Sursa:

www.avoncosmetics.ro

Radio Whisper - Şoapta ta de muzică

Radio Whisper | RadioWhisper.com

sâmbătă, 30 august 2008

Povestea vieţii mele...


"În acea stare între trezire şi visare, m-am găsit în Camera de Sus. Nu zăream obiectele din jur, cu excepţia unui perete acoperit cu dosare. Camera era lipsită de viaţă, cu micile ei fişe, era un sistem rudimentar de catalogare a vieţii mele. Aici erau scrise faptele mele din fiecare moment, mari şi mici, cu detalii pe care memoria mea nu le putea cuprinde. Un sentiment de uimire şi curiozitate, amestecat cu frică, s-a stârnit în mine pe măsură ce am început să deschid dosare la întâmplare şi să le citesc. Unele mi-au adus bucurie şi amintiri plăcute, altele ruşine şi regrete aşa de puternice că m-aş fi uitat peste umăr să văd dacă nu se mai uită cineva.

Un dosar „Prieteni" era lângă cel pe care scria „Prietenii pe care i-am trădat". Titlurile erau aranjate de la cele lumeşti la cele cu totul deosebite. „Cărţi pe care le-am citit". „Minciuni pe care le-am spus". „Sprijin pe care l-am acordat". „Glume la care am râs". Unele erau aproape exagerate în exactitatea lor: „Lucruri pentru care am întristat pe fraţii mei". La altele nu am putut să râd: „Lucruri pe care le-am făcut la mânie". „Lucruri pentru care am bombănit în şoaptă către părinţii mei".

Nu încetam să fiu surprins de conţinutul lor. Adesea erau mult mai multe fişe decât mă aşteptam, alteori erau mai puţine decât speram. Am fost de-a dreptul copleşit de adevăratul volum al vieţii pe care am trăit-o. Să fi fost posibil ca la anii mei să pot umple fiecare din miile sau chiar milioanele de fişe? Dar fiecare fişă a confirmat adevărul. Fiecare era scrisă cu propriul meu scris. Fiecare era semnată cu semnătura, mea.

Când am scos dosarul „Programe TV la care m-am uitat", mi-am dat seama că el creştea pe măsură ce îl scoteam pentru a putea cuprinde conţinutul lui. Fişele erau împachetate strâns, şi chiar după doi sau trei metri nu am ajuns la capăt. L-am închis ruşinat. nu atât pentru calitatea progra-melor. cât pentru timpul enorm pe care acel dosar îl reprezintă.

Când am ajuns la un dosar numit „Gânduri desfrânate". am simţit un fior prin tot trupul. Am scos dosarul doar 1 cm, fără a dori să-i verific mări-mea şi am scos o fişă. Conţinutul ei detaliat m-a cutremurat. Mi s-a făcut rău la gândul că un asemenea mo-ment a fost înregistrat. O furie aproape animalică m-a cuprins. Un gând îmi domina mintea: „Nimeni nu trebuie să vadă aceste fişe. Nimeni nu trebuie să vadă această cameră! Trebuie să le distrug!"

Într-o furie nebunească am smuls dosarul. Trebuia să îl golesc şi să ard fişele. Le-am apucat de un capăt şi am început să îl lovesc de podea, dar nu am putut să scot nici măcar o fişă. Am devenit disperat şi am smuls o fişă afară, dar era tare ca şi oţelul când am încercat să o sfâşii.
Învins şi complet neajutorat am pus dosarul înapoi în deschizătura lui. Am plecat cu fruntea spre perete.

Am aruncat o privire autocompătimitoare. Şi atunci am văzut dosarul: „Oameni cu care am împărtăşit Evanghelia". Mânerul lui era mai strălucitor decât al celor din jurul lui, mai nou, aproape nefolosit. Am tras de mâner şi o cutie mică, nu mai lungă de 3 cm mi-a căzut în mână. Puteam să număr pe degetele de la o mână fişele pe care le conţinea.

Atunci mi-au dat lacrimile. Am început să plâng cu hohote atât de puternice încât mă durea. Au început în stomac şi apoi mi-au scuturat tot corpul. Am căzut în genunchi şi am plâns. Am plâns de ruşine, cea mai copleşitoare ruşine dintre toate.
Rafturile cu dosare se învârteau în ochii mei plini de lacrimi. „Nimeni nu trebuie să afle vreodată de această cameră! Trebuie să o încui şi să ascund cheia!"

Dar apoi. după ce mi-am şters lacrimile, l-am văzut pe El. „Nu, nu El aici! Oh, oricine, dar nu Isus". Am privit neajutorat cum El a început să deschidă dosarele şi să citească fişele. Nu puteam îndura să văd răspunsul Lui. In momentele în care reuşeam să privesc faţa Lui, am văzut o întristare mai adâncă decât a mea. Părea că merge intuitiv la cele mai rele dosare. De ce trebuia să le citească pe toate?

În final S-a întors şi a privit spre mine. A privit spre mine cu milă în ochi, dar cu o milă care nu m-a mâniat. Am plecat capul, mi-am pus faţa în mâini şi am început să plâng din nou. A venit spre mine şi m-a îmbrăţişat. Ar fi putut zice atât de multe lucruri, dar nu a zis un cuvânt. Doar a plâns împreună cu mine.

Apoi S-a ridicat şi S-a întors la peretele cu dosare. A început dintr-un capăt al camerei şi a luat dosarele unul câte unul şi a scris numele Lui peste al meu pe fiecare fişă. „Nu!" Am strigat repezindu-mă spre El. Tot ce puteam să zic era: „Nu, nu!!!", pe când trăgeam fişa de la El. Numele Lui nu ar trebui să fie pe această fişă dar era acolo, scris în roşu. Atât de puternic, atât de intens, atât de viu. Numele lui Isus l-a acoperit pe al meu. Era scris cu sângele Lui.

Blând, El a luat fişa de la mine. A zâmbit, un zâmbet trist şi a continuat să semneze fişele. Nu cred că voi înţelege vreodată cum a făcut-o aşa de repede, dar în clipa următoare L-am auzit închizând ultimul dosar şi venind înapoi la mine. Şi-a pus mâna pe umărul meu şi a zis: „S-a terminat!" M-a condus afară din cameră. Nu era nici o încuietoare la uşa ei. Încă mai erau fişe ce urmau a fi scrise."
Brian Moore

(Brian Moore, în vârstă de 17 ani, a murit pe 27 mai 1997.
Venea de la un prieten spre casă când maşina lui s-a izbit de un stâlp de electricitate. A ieşit din maşină nevătămat, dar a călcat pe un fir de curent electric căzut şi a fost electrocutat.

Părinţii lui au păstrat o copie a unui eseu al lui Brian, scris cu puţin timp înainte de decesul acestuia şi găsit în dulapul lui de la liceul pe care îl frecventa. „Cred că Dumnezeu l-a folosit pentru un scop, iar noi ar trebui să găsim scopul acesta şi să facem ceva cu el" a spus doamna Moore despre eseu.
Ea şi soţul ei vor să împărtăşească tuturor viziunea fiului lor despre viaţă şi moarte.)

vineri, 15 august 2008

Depistaţi la timp Comoţia Cerebrală


Depistaţi la timp Comoţia Cerebrală


O poveste cu folos:

În timpul unei petreceri, una dintre invitate se împiedică şi cade.
Persoana în cauză îi asigură pe cei din jur că nu este nici o problemă şi că se simte bine (ceilalţi participanţi la petrecere erau gata să cheme ambulanţa) motivînd doar că a alunecat pe o piatră avînd pantofi noi.

Prietenii au ajutat-o să se ridice şi i-au oferit o noua porţie de mîncare – ea avea un pic de ameţeală, dar se hotărî să continue ca şi cînd nu s-ar fi întâmplat nimic.

După petrecere, sună soţul doamnei şi îi anunţă că a fost dusa la spital - (la ora 6:00 era decedata). În timpul petrecerii avusese o comoţie cerebrala.

Daca soţul şi prietenii ar fi ştiut cum se manifestă o comoţie cerebrala, ar mai fost probabil încă în viaţă.

Durează numai un minut să citiţi următoarele:

Un neurolog confirmă că dacă este contactat în primele trei ore, el poate să reducă efectul unei hemoragii cerebrale sau a unei tromboze, aşa numita comoţie cerebrală.
Neurologul susţine că totul este să recunoşti şi să pui diagnosticul de comoţie cerebrală in primele trei ore.

CUM POATE FI IDENTIFICATĂ O COMOŢIE CEREBRALĂ?

Adesea este foarte greu să identifici simptomul unei hemoragii, sau a unei tromboze la creier. Aceasta dificultate poate fi din păcate fatală. Victima poate avea urmări irecuperabile in urma unei comoţii cerebrale.

Doctorii au căzut de acord asupra unei metode de a descoperi o comoţie cerebrală prin a pune trei întrebări simple:

1. * Roagă bolnavul să ZÎMBEASCĂ.


2. * Roagă bolnavul să RIDICE AMBELE BRAŢE.


3. * Roagă bolnavul să formuleze o propoziţie simplă(coerentă) (de ex “Astăzi străluceşte soarele”).

Dacă persoanei îi este greu să răspundă la una din aceste întrebări, cheamă de urgenţă ambulanţa şi descrie simptomele.


Doctorii, care au găsit aceste metode simple prin care oricine poate constata la un bolnav probleme cu muşchii feţei, ai braţelor şi greutăţi în vorbire, roagă pe toţi să înveţe aceste amănunte. În acest fel puteţi ajuta în diagnoza şi tratamentul de comoţie cerebrală şi puteţi evita afecţiuni ale creierului.

Doctorii susţin că dacă fiecare persoană transmite aceste informaţii mai departe multe vieţi pot fi salvate...


FII UN PRIETEN BUN şi RĂSPÂNDEŞTE ACESTE INFORMAŢII PRIETENILOR TĂI - le poţi salva viaţa ! ...


De la ILEANA , din SUA

duminică, 10 august 2008

De-aş fi ştiut...

Vă supun atenţiei prefaţa la cartea motivaţională " Cum să-ţi înţelegi soţia" , scrisă de Gary Smalley.
Cu toate că această carte este destinată spre consultare în special bărbaţilor, se recomandă a fi citită şi de către femei, căci numai învăţînd a trăi în armonie unii cu alţii putem înţelege cum să reuşim să fim fericiţi în acest miracol numit ...VIAŢĂ. Acesta este textul :
"Chiar înainte de a-i fi propus lui Gary să scrie o carte despre căsnicie "destinată bărbaţilor", ştiam că materialul cărţii va fi bun , dar nu aveam idee cît de important se va dovedi pentru mine, personal.
Eram căsătorit de zece ani şi aproape că eram "soţul perfect"...Aşa credeam eu. Cînd am început să lucrez cu Gary la această carte, mi-a devenit din ce în ce mai clar că nu sunt un soţ de succes, oricît şi-ar sili cineva imaginaţia.
Împlinisem nevoile materiale şi o parte din nevoile fizice ale soţiei mele, dar asta era tot. Pe măsură ce am aprofundat conţinutul cărţii , mi-am dat seama că ani de zile nu fusesem conştient de nevoile emoţionale ale soţiei mele. Ani de zile ea a fost nevoită să trăiasca cu un soţ a cărui nepăsare şi indiferenţă au făcut-o să sufere din cauză că nu-şi vedea împlinită adînca ei nevoie de iubire.
Sunt foarte recunoscător pentru pentru tot ceea ce am învăţat în cele două luni în care am lucrat alături de Gary. Ochii mei s-au deschis în sfîrşit şi mi-am văzut soţia aşa cu este - UNICĂ şi FRUMOASĂ. Mi-am dedicat restul vieţii faptului de a deveni soţul pe care-l merită.
Conţinutul acestei cărţi nu numai că mi-a deschis ochii şi am văzut care sunt nevoile reale ale soţiei mele, dar mi-a pus la îndemînă căi concrete de a i le îndeplini.
Dacă veţi asimila măcar o zecime din valoarea pe care eu am strtîns-o din această carte, atunci va fi cea mai valoroasă carte despre căsnicie pe care aţi citit-o. "
STEVE SCOTT - Prefaţă la cartea motivaţională "Cum să-ţi înţelegi soţia" de GARY SMALLEY

miercuri, 6 august 2008

Copiii tăi

Copiii tăi nu sunt copiii tăi - Sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi.


Pe lume vin prin tine, fără a fi de la tine.

Deşi îţi sunt alături, ei nu îţi aparţin. Poţi să le dăruieşti iubirea, dar nu şi gândurile, pentru că gândul şi-l zămislesc ei înşişi.

Le poţi ocroti trupul, sufletul, însă, nu, căci el sălăşluieşte-n odăile viitorului, acolo unde tu nu poţi pătrunde, nici chiar în vis.

Poţi încerca să fii asemeni lor, dar nu-ncerca să-i faci asemeni ţie, căci viaţa nu se-ndreaptă spre trecut şi nu se-mpleticeşte-n câte-un ieri.

Părinţii sunt ca arcul - copiii ca săgeata. Arcaşul vede ţinta pe drumul veşniciei şi, cu puterea Sa, întinde arcul,săgeţile să le trimită-n zbor, s-ajungă iute şi departe. Când săgeata este legată cu sfoară de arc, ea nu va zbura niciodată atât de departe pe cât ar putea ajunge dacă zborul i-ar fi liber. Cinsteşte-ţi părinţii, iubeşte-i, dar trăieşte-ţi viaţa ta.

Ai venit pe lume ca să ai succes !

Oricare ar fi visele şi ţelurile tale, acţionează pentru împlinirea lor din motivele pe care le găseşti în inima ta - nu face un lucru doar pentru că ţi se pare „rezonabil".

Dacă ai copii sau dacă îi vei avea, îndrumă-i, sfătuieşte-i, dar să nu uiţi nici o clipă că visele tale sunt ale tale, iar ei îşi au visele lor: Tu, arcule, lasă-te întins de mâna Arcaşului cu bucurie, Pentru că, dacă El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte şi arcul rămas stabil, pe loc.

Kahlil Gibran - Profetul