vineri, 20 iunie 2008 la 21:45
Întotdeauna ne întristăm când semenii noştri fac lucruri reprobabile, care generează tensiune, stress, frustrări sau chiar fac victime emoţionale sau fizice. Când un om îl răneşte pe altul, fizic sau emoţional, suferim toţi, fiindcă simţim că aşa ceva nu este necesar şi nici nu este util cuiva, decât celor care nu sunt capabili de inteligenţă sau compasiune. Dar omul se deosebeşte de animale tocmai prin inteligenţă şi compasiune, de aceea ne afectează când vedem că un om nu e capabil să-şi rezolve problemele personale prin aceste calităţi umane şi face apel la instincte animale, de atac şi apărare.
Nu eşti mai bun decât alţii dacă demonstrezi că ei sunt mai răi decât vrei tu să pari. Iluzia aceasta îi ţine captivi pe mulţi politicieni, activişti, profesionişti, oameni ambiţioşi, care îşi atacă semenii, verbal sau ideologic, cel puţin, doar fiindcă ei consideră că, dacă pot dovedi altora că alţii sunt mai răi, asta le-ar face lor vreun bine plasându-i cumva în postura celui care poate fi admirat sau apreciat mai mult decât cei acuzaţi sau atacaţi.
Singurul mod de a fi mai bun este să fii mai bun azi decât tine cel de ieri, nu decât semenii tăi. Nimeni nu este mai rău ca tine, dar tu poţi trăi cu iluzia că alţii sunt mai răi dacă nu cunoşti alte metode de a demonstra azi cum eşti tu mai bun ca tine însuţi cel din trecut. Dacă eşti cumva un atlet care concurează cu alţi atleţi în competiţii sportive, nu eşti mai bun decât ei dacă tu câştigi. Cel mult eşti mai capabil momentan de performanţe mai bune, dar mâine poate ei vor câştiga în faţa ta... Nu confunda jocul cu realitatea.
Cel mai bun mod de a fi cel mai bun în viaţă este să fii tu însuţi. Dar asta nu e ceva care să te pună în competiţie cu alţii, ci doar cu tine însuţi.
De la YLARY6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu