Povestirea pleacă de la fapte reale - un ţăran african ce se lăsase cucerit de relatările unor fermieri, care izbutiseră să se îmbogăţească descoperind mine de diamante, se hotărî să-şi vândă şi el ferma şi îşi petrecu viaţa căutând, fără vreun succes, preţioasele pietre dorite.
Ajuns, în cele din urmă, la sapă de lemn, decepţionat şi singur, omul s-a aruncat într-un râu şi şi-a aflat moartea, înecat.
Cel care-i cumpărase ferma a descoperit, fără să ştie, un diamant brut şi l-a aşezat pe consola de deasupra căminului din salon.
Un musafir care vizita încăperea l-a remarcat, fără a îndrăzni să-şi creadă ochilor: avea în faţă unul dintre cele mai mari pietre preţioase din lume.
Ferma care fusese vândută pentru ca primul ei proprietar să plece în căutarea minei de diamante visate, se dovedise a ascunde în pământul ei cel mai bogat zăcământ diamantifer de pe tot continentul.
Primul stăpân al fermei se aflase mereu în posesia comorii şi plecase s-o caute în altă parte.
Morala acestei povestiri este că diamantele, ca şi ocaziile favorabile în general, se ascund în spatele câte unei "deghizări".
Aceste pietre preţioase, când se află în stare brută, nu seamănă deloc cu nestematele pe care le vedem expuse în vitrinile bijutierilor - diamantul brut are nevoie de prelucrare.
Aşa este şi cu viaţa noastră.
Înainte de profita de ocaziile favorabile ivite, este necesară o anumită pregătire şi foarte mult studiu.
Toate talentele şi aptitudinile, fără de care nu putem realiza ceea ce vrem să realizăm, se află deja în noi, în stare brută sau latentă.
Tot ceea ce ne este necesar se găseşte la îndemâna noastră şi, prin urmare, nu trebuie să căutăm în altă parte.
( Descoperă "Pământul diamantelor"... click pe adresele de sub fotografii şi - de ce nu? - pe titlu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu