Copiii tăi

Copiii tăi nu sunt copiii tăi - Sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi.

Pe lume vin prin tine, fără a fi de la tine.

Deşi îţi sunt alături, ei nu îţi aparţin. Poţi să le dăruieşti iubirea, dar nu şi gândurile, pentru că gândul şi-l zămislesc ei înşişi.

Le poţi ocroti trupul, sufletul, însă, nu, căci el sălăşluieşte-n odăile viitorului, acolo unde tu nu poţi pătrunde, nici chiar în vis.

Poţi încerca să fii asemeni lor, dar nu-ncerca să-i faci asemeni ţie, căci viaţa nu se-ndreaptă spre trecut şi nu se-mpleticeşte-n câte-un ieri.

Părinţii sunt ca arcul - copiii ca săgeata. Arcaşul vede ţinta pe drumul veşniciei şi, cu puterea Sa, întinde arcul,săgeţile să le trimită-n zbor, s-ajungă iute şi departe. Când săgeata este legată cu sfoară de arc, ea nu va zbura niciodată atât de departe pe cât ar putea ajunge dacă zborul i-ar fi liber. Cinsteşte-ţi părinţii, iubeşte-i, dar trăieşte-ţi viaţa ta.

Ai venit pe lume ca să ai succes !

Oricare ar fi visele şi ţelurile tale, acţionează pentru împlinirea lor din motivele pe care le găseşti în inima ta - nu face un lucru doar pentru că ţi se pare „rezonabil".

Dacă ai copii sau dacă îi vei avea, îndrumă-i, sfătuieşte-i, dar să nu uiţi nici o clipă că visele tale sunt ale tale, iar ei îşi au visele lor: Tu, arcule, lasă-te întins de mâna Arcaşului cu bucurie, Pentru că, dacă El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte şi arcul rămas stabil, pe loc.

Kahlil Gibran - Profetul